MARTORI
Dreptatea Împărăției – Promovarea demnității pentru toți.
Tatăl nu abandonează niciodată pe nimeni
Text Biblic: Luca 12, 6-7
„Oare nu se vând cinci vrăbii pe doi bani? Şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Ba chiar şi firele de păr din capul vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”
Magisteriul Bisericii
Dreptatea Împărăției înseamnă a promova demnitatea pentru toți. Pentru a vorbi despre dreptatea Împărăției, să ne amintim de parabola lui Isus despre persoanele angajate să lucreze în vie la momente și ore diferite, dar toate pentru același salariu. Stăpânul viei dispunea de bunurile sale pentru a le folosi cum credea de cuviință și, cu deplină libertate, a convenit aceeași plată pentru toți lucrătorii. Și aici observăm că atât cei din primul ceas, cât și cei din ultimul, sunt surprinși: unii se simt tratați nedrept, alții se consideră binecuvântați.
Să transpunem acest concept la Creație. Creatorul, la sfârșitul operei sale în a șasea zi, a văzut că „toate erau foarte bune” (Geneza 1,31). Dar persoanele create, Adam și Eva, seduse de dorința de putere, au început un proces de dezordine în minunata Grădină a Edenului. Din acel moment, lucrurile nu au făcut decât să se înrăutățească, ajungând până în zilele noastre.
Au schimbat „a ocroti” cu „a cultiva” Pământul. Adică, „a ocroti” înseamnă a proteja, a îngriji, a păstra, a veghea. Acest lucru implică o relație de reciprocitate responsabilă între ființa umană și natură (idem, Papa Leon al XIV-lea). Preferând puterea, au început să cultive Pământul pentru propria lor subzistență.
Dorința lui Adam și a Evei persistă și astăzi, în tot ceea ce se întâmplă Casei noastre Comune, unde atârnă greu dorința de profit nestăvilit, în detrimentul bunăstării colective. În special, în chestiunea climatică, care acum „este o problemă socială globală strâns legată de demnitatea vieții umane”.
Episcopii din Statele Unite au exprimat clar sensul social al preocupării noastre pentru schimbările climatice, care depășește o abordare pur ecologică, pentru că „grija noastră pentru celălalt și grija noastră pentru Pământ sunt strâns legate. Schimbările climatice sunt una dintre principalele provocări cu care se confruntă societatea și comunitatea globală. Efectele schimbărilor climatice cad asupra celor mai vulnerabili, atât la nivel național, cât și mondial.”
Același lucru a fost afirmat, în câteva cuvinte, de episcopii prezenți la Sinodul pentru Amazonia: „Atacurile asupra naturii au consecințe asupra vieții popoarelor.”
Și pentru a sublinia că nu mai este o chestiune secundară sau ideologică, ci o dramă care ne dăunează tuturor, episcopii africani au declarat că schimbările climatice evidențiază: „Un exemplu șocant de păcat structural” (Laudato Si’, nr. 5).
Mărturie: Parcursul lui Petru – Când arta devine voce și incluziune
De aproximativ trei ani lucrez la o școală de formare profesională dedicată tinerilor cu dizabilități complexe. Aici l-am cunoscut pe Petru, un băiat cu autism, care anul trecut și-a încheiat parcursul formativ la școala noastră.
Încă din primul an, Petru a dezvăluit o abilitate surprinzătoare în producția grafică. Desenul, pentru el, nu era pur și simplu o activitate școlară, ci un limbaj expresiv autentic. De aceea, pe lângă programul didactic obișnuit, am ales să-l implicăm în ateliere artistice extrașcolare promovate de școală, menite să favorizeze incluziunea și să ofere tinerilor spații creative în care să se exprime liber.
Acceptând nevoia sa de comunicare și exprimare și cu sprijinul deplin al familiei sale, i-am propus lui Petru să participe la un proiect special: un laborator artistic comun cu elevii de la Liceul de Artă de Stat din Verona, inclus în PCTO (Parcursuri pentru Competențe Transversale și pentru Orientare). Obiectivul era clar: crearea unei ocazii de întâlnire, confruntare și creștere prin artă.
Petru, a trăit această experiență cu mare participare și continuitate. Desenul s-a dovedit a fi pentru el un instrument extrem de puternic, capabil să dărâme – chiar și parțial – barierele de comunicare tipice autismului. Lucrările sale, în special reproducerile de tablouri celebre, au fost foarte apreciate de colegii săi. Colegii au știut să-i recunoască și să-i valorizeze talentul, creând în jurul lui un climat de acceptare și respect care i-a întărit sentimentul de apartenență la grup.
Această experiență a contribuit semnificativ nu doar la incluziunea sa socială, ci și la un important proces de autoafirmare personală.
Unul dintre momentele cele mai edificatoare ale parcursului său a fost participarea la concursul național Disegniamo la fortuna, promovat de Agenția Vămilor, pentru a ilustra biletele Loteriei Italia. Datorită acestei oportunități, Petru a putut realiza o expoziție personală și a dăruit versiunea sa a Giocondei Președintelui Republicii, Sergio Mattarella. Un gest simbolic, dar și profund concret, care arată cât de mult arta poate deveni o punte între oameni, valorizând diversitatea ca bogăție.
Întregul său parcurs a avut un impact profund asupra dezvoltării sale personale și relaționale. A demonstrat cum, dacă sunt susținute adecvat, potențialitățile tinerilor cu autism pot ieși la iveală cu tărie, devenind nu doar un instrument de creștere individuală, ci și o mărturie vie a puterii incluziunii.
A povesti istoria lui Petru înseamnă a mărturisi cât de fundamental este să credem în talentele persoanelor cu dizabilități, oferindu-le spații, ocazii și relații autentice în care să poată înflori. Operele create de el nu sunt doar produse artistice: sunt urma unei călătorii, personale și colective, dovada concretă că arta, dacă este trăită ca o experiență împărtășită, poate schimba cu adevărat vieți.
Întâlnirea cu Petru a fost pentru mine o experiență de profundă creștere, bogată în satisfacții și în îmbogățire umană și artistică. Îi mulțumesc sincer pentru drumul parcurs împreună și pentru tot ceea ce, cu sensibilitatea și talentul său, a știut să-mi transmită. (Erika Garbin)
Cuvintele Sf. Ioan Calabria
„Să nu uităm că Opera noastră este menită să arate lumii că divina Providență există, că Dumnezeu nu este un străin, ci este Tată și se gândește la noi, cu condiția ca noi să ne gândim la El și să ne facem partea noastră, care este aceea de a căuta Împărăția lui Dumnezeu. Cum caut eu Împărăție a lui Dumnezeu?” (Scrisoare către Frați, 19 martie 1933)
Reflecție
„Dreptatea Împărăției se manifestă în acțiunea lui Dumnezeu, stăpânul viei, care își ține cuvântul și îi primește pe toți, invitând la noi atitudini. A lucra în via sa, Împărăția lui Dumnezeu, nu îi face pe unii mai merituoși decât pe alții. Fiecare dintre noi, cu propria istorie, urmând dreptatea Împărăției, intră în dinamica iubirii lui Dumnezeu, devenind și obiectul bunătății și milostivirii sale.” (Dreptatea Împărăției, P. Paulo Bazaglia, ssp) Pentru noi, Familia Calabriană, acesta trebuie să fie portul nostru sigur, pentru că în credința noastră avem certitudinea că Tatăl nu abandonează niciodată pe nimeni. Și în Familia noastră, fiecare vocație — preoțească, călugărească și laică — este un dar care o îmbogățește. Suntem cu toții ocrotitori și coresponsabili ai patrimoniului carismatic și, împreună, mărturisim Carisma în totalitatea sa. Potrivit Sfintei Biserici, „totul este interconectat” și, prin urmare, misiunea noastră ne face „Ocrotitori ai Casei Comune”. Acest lucru ne face femei și bărbați părtași ai unei Biserici samaritene, milostive, solidare. „Vrem să fim o Biserică samariteană, întrupată în modul în care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat: «El a luat asupra sa neputințele noastre și a purtat bolile noastre» (Mt 8,17b). […] Dorim, de asemenea, o Biserică magdaleneană, care se simte iubită și reconciliată, care vestește cu bucurie și convingere pe Cristos răstignit și înviat. O Biserică mariană care naște fii la credință și îi educă cu afecțiune și răbdare […]. Vrem să fim o Biserică slujitoare, kerigmatică, educatoare și inculturată în mijlocul popoarelor pe care le slujim”. (Documentul Final al Sinodului pentru Amazonia, nr. 22)
Rugăciune…
„Sfinte Ioan Calabria, prieten al săracilor și martor al Evangheliei, mijlocește pentru noi la Tatăl. Ajută-ne să trăim ca adevărați creștini, sobri și încrezători, profeți ai speranței și făuritori de pace. Dăruiește-ne harul de a ocroti creația, de a-i sluji pe cei din urmă și de a mărturisi prin viața noastră iubirea lui Cristos. Lumea are nevoie să vadă Evanghelia în practică: fă ca noi, fiii și fiicele tale, să fim lumini care strălucesc în noapte, pentru ca toți să-L poată întâlni pe Isus, pacea noastră. Amin”
