BINE AȚI VENIT PE SITE-UL OFICIAL AL

OPEREI ”DON CALABRIA” ÎN ROMÂNIA

SF. IOAN CALABRIA

Ioan Calabria s-a născut pe 8 octombrie 1873 la Verona, într-o familie foarte săracă. De mic a simțit vocația la preoție și cu o voință puternică, în ciuda multelor dificultăți, reușește să devină preot în 1901. Din primii ani are o mare atenție pentru copiii abandonați, care erau foarte numeroși în Verona în acel timp.

Opera Don Calabria ia naștere în mod oficial când, în seara de 26 noiembrie 1907, părintele Ioan primește într-o casă mică din Verona de pe strada „Case Rotte”, primii șapte copii orfani.

El nu va înceta niciodată să amintească că primul obiectiv al Operei trebuie să fie acela de a ajuta copiii în dificultate. Îi numea „copiii buni” și îi compara cu pietrele prețioase ascunse în noroi.

În curând „copiii buni” vor devenii sute și apoi mii. Don Calabria deschide case pentru copii și în alte orașe italiene, încrezându-se mereu în Providența Divină pentru menținerea lor. Voia ca în ele să domnească un spirit de familie, pentru a fi clar tuturor că Dumnezeu este Tată și își iubește fiii.

El nu se limita numai să primească copii, ci încerca să le ofere și posibilitatea de a fi instruiți și de asemenea de a învăța o meserie. Opera începea să ia contur prin prezența unui grup de laici de bunăvoință care s-au adunat în jurul fondatorului și care aveau să devină primii frați, preoți și surori.

Pentru a arăta mai bine paternitatea lui Dumnezeu, părintele Calabria a avut o atenție deosebită față de bolnavi și a ajutat parohiile mai sărace într-un spirit de ascultare față de Episcopul din Verona. De asemenea, a avut un raport prietenos cu multe personalități de alte confesiuni creștine și cu evrei, fiind un profet al mișcării ecumenice din secolul XX, anticipând gândirea Conciliului Vatican al II-lea. Dintre cele mai apropiate personalități îi amintim pe Mitropolitul ortodox român Visarion Puiu și pe scriitorul anglican C.S. Lewis..

Părintele Ioan Calabria moare în 1954, dar Opera sa persistă prin intermediul Congregațiilor religioase de el fondate: Săracii Slujitori și Săracele Slujitoare ale Divinei Providențe și Misionarele Săracilor. El a fost canonizat de papa Ioan Paul al II-lea în aprilie 1999.

Congregațiile sale sunt astăzi prezente, cu însăși carisma sa, în diverse orașe din Italia și în alte nouă Țări ale lumii: Uruguay, Brazilia, Argentina, Paraguay, Angola, India, Filipine, România, Kenya și Papua Noua Guinee.

GÂNDURI ALE SFÂNTULUI IOAN CALABRIA

CONGREGAȚIA „SLUJITORII SĂRACI AI DIVINEI PROVIDENȚE”

Congregația „Slujitorii Săraci ai Divinei Providențe” consideră ca dată a sa de naștere 26 noiembrie 1907, când, fiind vicar într-o parohie din Verona, don Calabria a transferat un grup de șapte copii abandonați din casa în care erau, într-una mai spațioasă primită în dar de la Divina Providență.

Odată cu copiii au venit și brațe generoase pentru a-l ajuta: înainte de toate, mama sa, dar apoi și profesori, simpli muncitori, tineri care au împărtășit idealul său și care, lăsând totul se dedicau în întregime îngrijirii casei și copiilor. Don Calabria i-a numit frați, și cu ei a format  Familia Religioasă „fondată pe umilință, pe anonimat total, care trăiește cu totul abandonată Divinei Providențe… interzisă orice fel de reclamă… pentru că Dumnezeu nu are nevoie de aceste lucruri” (din Normele din 1910). „Mijloacele materiale le vom avea pe deasupra cu o singură condiție: ca să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui” (din Normele 1911).

Este necesar să amintim că la începutul acestei opere un rol foarte important l-au avut și un grup de femei, care spălau, călcau, făceau de mâncare și în timp, ele s-au constituit ca ramura feminină a acestei Congregații, sub numele de „Slujitoarele Sărace ale Divinei Providențe”. Aceasta este o congregație de sine stătătoare dar care împărtășește aceeași spiritualitate, lăsată de Don Calabria.

În 1932, Congregația fraților a fost aprobată la nivel diecezan și în 1949 devine de drept pontifical. Misiunea specifică a acestei Congregații este de a reînvia în lume credința în Dumnezeu, Tată al tuturor oamenilor, prin intermediul abandonului total în Providența sa divină.

Opera nu are un apostolat specific, ci este disponibilă la orice sarcină pentru Împărăția lui Dumnezeu, totuși preferințele sunt mereu pentru locurile și activitățile unde „nu este nimic, umanamente vorbind, de sperat”:

Caritate 

Primește în Casele sale sau asistă în alte moduri copii nevoiași material sau moral

Milostivire 

Găzduiește și îngrijește bolnavi, bătrâni, persoane cu handicap

Formare 

Ajută adolescenți și tineri în drumul și discernământul lor vocațional

Apostolat 

Face apostolat în parohii mai ales în cele din zonele mai abandonate

OPERA DON CALABRIA ÎN LUME

După moartea Fondatorului, începând cu 1957, Congregația se extinde în lume: Uruguay, Brazilia, apoi Argentina. Mai târziu, Angola, Filipine, India și România. În sfârșit Kenia, Portugalia și Papua Noua Guinee.

OPERA ÎN ROMÂNIA

 Prezența operei în România datează din anul 1997. În luna noiembrie a acelui an, fratele Gian Carlo împreună cu părintele Manuel, veniți din Italia, s-au pus la dispoziția Episcopului de Iași iar după o perioadă scurtă de activitate la Tămășeni și la Gheorghe Doja, li s-a indicat ca loc stabil satul Răcăciuni.

 Aici, la Răcăciuni, s-a construit o casă de formare pentru băieți. Câțiva dintre aceștia frecventează clasa a 8-a în sat iar restul, diferite licee din Bacău. Aceștia au un program comunitar zilnic (studiază, muncesc, se joacă, se roagă, etc.) și primesc o formare creștină care să-i pregătească pentru viață. 

Opera are în Răcăciuni și un centru de zi, unde copiii vin după școală să-și facă temele, să se joace împreună și să primească puțină educație. 

Tot în Răcăciuni este prezentă și Congregaţia Surorilor Don Calabria care are o casă de formare pentru fete și activează în Parohie. 

Împreună cu formatorii lor, tinerii și tinerele de la don Calabria organizează reculegeri pentru băieți și fete de diferite vârste iar vara, GREF-URI în diferite sate.

La Fundu Răcăciuni Surorile au o altă casă  unde ajută parohia, îngrijesc bolnavii și primesc copiii din sat pentru jocuri și alte activități.

A patra prezență a Operei Calabriene în România este la Roman (județul Neamț). Aici există un centru de zi pentru copii, cu un program asemănător centrului de zi de la Răcăciuni.