Congregația „Slujitorii Săraci ai Divinei Providențe” consideră ca dată a sa de naștere 26 noiembrie 1907, când, fiind vicar într-o parohie din Verona, don Calabria a transferat un grup de șapte copii abandonați din casa în care erau, într-una mai spațioasă primită în dar de la Divina Providență.
Odată cu copiii au venit și brațe generoase pentru a-l ajuta: înainte de toate, mama sa, dar apoi și profesori, simpli muncitori, tineri care au împărtășit idealul său și care, lăsând totul se dedicau în întregime îngrijirii casei și copiilor. Don Calabria i-a numit frați, și cu ei a format Familia Religioasă „fondată pe umilință, pe anonimat total, care trăiește cu totul abandonată Divinei Providențe… interzisă orice fel de reclamă… pentru că Dumnezeu nu are nevoie de aceste lucruri” (din Normele din 1910). „Mijloacele materiale le vom avea pe deasupra cu o singură condiție: ca să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui” (din Normele 1911).
Este necesar să amintim că la începutul acestei opere un rol foarte important l-au avut și un grup de femei, care spălau, călcau, făceau de mâncare și în timp, ele s-au constituit ca ramura feminină a acestei Congregații, sub numele de „Slujitoarele Sărace ale Divinei Providențe”. Aceasta este o congregație de sine stătătoare dar care împărtășește aceeași spiritualitate, lăsată de Don Calabria.
În 1932, Congregația fraților a fost aprobată la nivel diecezan și în 1949 devine de drept pontifical. Misiunea specifică a acestei Congregații este de a reînvia în lume credința în Dumnezeu, Tată al tuturor oamenilor, prin intermediul abandonului total în Providența sa divină.
Opera nu are un apostolat specific, ci este disponibilă la orice sarcină pentru Împărăția lui Dumnezeu, totuși preferințele sunt mereu pentru locurile și activitățile unde „nu este nimic, umanamente vorbind, de sperat”:
Caritate
Primește în Casele sale sau asistă în alte moduri copii nevoiași material sau moral
Milostivire
Găzduiește și îngrijește bolnavi, bătrâni, persoane cu handicap
Formare
Ajută adolescenți și tineri în drumul și discernământul lor vocațional
Apostolat
Face apostolat în parohii mai ales în cele din zonele mai abandonate
Prezența operei în România datează din anul 1997. În luna noiembrie a acelui an, fratele Gian Carlo împreună cu părintele Manuel, veniți din Italia, s-au pus la dispoziția Episcopului de Iași iar după o perioadă scurtă de activitate la Tămășeni și la Gheorghe Doja, li s-a indicat ca loc stabil satul Răcăciuni.
Aici, la Răcăciuni, s-a construit o casă de formare pentru băieți. Câțiva dintre aceștia frecventează clasa a 8-a în sat iar restul, diferite licee din Bacău. Aceștia au un program comunitar zilnic (studiază, muncesc, se joacă, se roagă, etc.) și primesc o formare creștină care să-i pregătească pentru viață.
Opera are în Răcăciuni și un centru de zi, unde copiii vin după școală să-și facă temele, să se joace împreună și să primească puțină educație.
Tot în Răcăciuni este prezentă și Congregaţia Surorilor Don Calabria care are o casă de formare pentru fete și activează în Parohie.
Împreună cu formatorii lor, tinerii și tinerele de la don Calabria organizează reculegeri pentru băieți și fete de diferite vârste iar vara, GREF-URI în diferite sate.
La Fundu Răcăciuni Surorile au o altă casă unde ajută parohia, îngrijesc bolnavii și primesc copiii din sat pentru jocuri și alte activități.
A patra prezență a Operei Calabriene în România este la Roman (județul Neamț). Aici există un centru de zi pentru copii, cu un program asemănător centrului de zi de la Răcăciuni.